Limba Română - Corcitura Noastră Dragă!

Oameni (ne)buni, fii ai României, aţi trecut prin şcoală? Sau pentru cei care au răspunsul deja afirmativ, adică "Da" sau "Yes/Yeah/Îhî" mai bine reformulez: "Aţi fost vreodată atenţi la orele de Limba şi Literatura Română"? Ei bine, eu cred că nu.

Ei bine, dacă aţi fi fost atenţi măcar în clasa I, aţi fi aflat că în dulcea noastră limbă română nu există astfel de cuvinte care să fie scrie sub această formă: "ashtept", "cik", "tzara" (acestea sunt doar câteva dintre zecile de exemple)? Desigur, ca şi sunete există "sh", "tz", dar se aceslte litere se scriu diferit: "ş" respectiv "ţ". Încă mă mir, totuşi, cum de nu a descoperit nimeni încă trascrierea pentru "ă","î","â".

Desigur, ştim cu toţii unde au luat naştere aceste... uhmm... ciudăţenii ale ortografiei: Messenger-ul e primul pe listă, urmat de diferite site-uri: forumuri, bloguri etc. Mă rog... era de aşteptat. Internetul are şi multe părţi rele pe lângă puţinele părţi bune. XD

Deasemenea, ce suntem noi: români sau americani? Hmm... cred că undeva la mijloc: românoamericani sau americani români. Una din două... acelaşi lucru. Chiar nu contează ce denumire alegem până la urmă. Mereu avem grijă să ne etalăm cunoştineţele egale cu 0 în ale limbii engleze... şi altele, trebuie să recunoaştem, dar mai ales engleza. Deseori suntem forţaţi să fim martori la o astfel de replică: "Fatăăăă! Ai văzut ce cute e ăla? Se îmbracă atât de cool. Oh, come on... Nu vorbeşti serios, right?"

Desigur, într-un articol în care ţii morţiş să umileşti pe cineva sau să-ţi baţi joc de ceva anume, astfel de termeni se acceptă. În fond... reprezintă sarea şi piperul, right? Ce ne-am face noi dacă nu s-ar fi băgat americanii peste noi? Presupun că înlocuiam cuvintele provenite din limba engleză cu altele din limba franceză sau poate chiar rusă. *<3*> O conversaţie pe Mess e jumătate în română, jumătate dacă nu mai mult în engleză şi din când în când şi alte limbi... Bine, nici eu nu folosesc "ş", "ţ", "ă","î","â" în toiul unei discuţii virtuale, dar recunosc că mă abţin de la ... uhmm... alte semne.

Un nou limbaj cool pe Mess e ceva de genul: $@!u4! Să nu-ţi iei lumea-n cap când te contactează unu' şi începe astfel? "ASL PLS"-ul face parte din aceeaşi categorie. Cine e totuşi mai cool? Cel care-şi foloseşte capul sau maimuţa-papagal care imită tot ce vede/citeşte *dacă ştie* şi se ia după cei din jur că aşa-i la modă?

Adevărata problemă e alta: noi dăm examen, ştiaţi? După ani de zile de tastat cu "sh", "tz", "k" începi să uiţi cum se scrie corect. Să nu te mire dacă esti depunctat/ă la examen din cauza struţocămilelor scrise de tine pe foaie.

Aşa că... un sfat, zic eu, bun: hotărâţi-vă! Ce sunteţi? Români sau... restul globului?

De ce?

De ce Breakdown?

Ce se înţelege prin acest termen? Ei bine, din punctul meu de vedere este vorba despre dezmembrare, ruină, eşuare, măcinare, împărţire, descompunere, prăbuşire, depresie. Toate aceste substantive au acelaşi înţeles, acela de "Breakdown", în acelaşi timp.

De ce "Destiny"?

Ce reprezintă destinul, dacă nu acel drum pe care vrem cu toţii să-l urmăm? Desigur, până să ne dăm seama cum trebuie să mergem, folosim cărarea de pe langă, care se arată a fi mai sigură: fără maşini conduse de şoferi în stare de ebrietate, fără un trafic infernal, multe cuvinte frumoase aruncate în stânga şi-n dreapta şi multe altele...
Întrebarea râmane până la urmă... ne putem găsi adevărata cale? Sau ne oprim chiar înainte de a ieşi din tunel? Sau ne amăgim văzând în loc de acea luminiţa de la capăt luminile trenului care tocmai s-a pus în calea noastră? Avem curaj să mergem mai departe? Să înfruntăm trenul?
Avem curajul să zburăm spre stele şi să îmbrăţişăm lumina destinului? Sau totul e doar un vis staniu, al unor idealişti care nu mai au ce face cu timpul?
Deci... ce e destinul?

Winter...