PECCAVI

Deci... ruşine mie. Am primit un cadou de ziua mea şi de abia după câteva luni bune îl desfac. Vorbesc în acest caz despre o carte, "Clubul Mefisto", primită cadou de la 2 prietene, cu ocazia împlinirii a X primăveri. (Ce tare! Ziua mea e chiar în prima lună a celui mai frumos anotimp, primăvara... ) După ce m-au tot stresat cu diverse întrebări gen: "Deci, ai citit cartea?", "Cum e?", "Am nimerit-o?", pot în sfârşit să le răspund.

Bine, trebuie să recunosc că am terminat cartea luna trecută, dar pentru că PUR ŞI SIMPLU nu am avut chef, nu am scris nimic pe blog despre asta... deşi intenţionam. Lenea... cucoană mare mai e... XD

"Clubul Mefisto", carte cu o copertă superbă - simplă, neagră, cotor roşu şi text auriu - este scrisă de Tess Gerritsen, o absolventă a Universităţii Standford şi deţinătoare a unei diplome de medic. Vă întrebaţi poate cum de un medic poate scrie o carte... E hai, toată lumea poate scrie o carte, dacă are imaginaţie şi talent. Însă nu ăsta e punctul forte al scriitoarei, ci cunoştinţele sale medicale care au oferit o altă atmosferă, mai realistă, decât alte cărţi de acest gen.

Acţiunea cărţii are loc undeva în preajma Crăciunului, când este descoperit un cadavru şi o mână care nu are nicio legătură cu mortăciunea găsită. Astfel, medicul legist Maura Isles şi detectivul Jane Rizzoli se angajează în demascarea criminalului.

Bine, cartea în sine e cam ciudată. Îmbină într-un mod sinistru realitatea contemporană cu evenimentele biblice şi unele scene istorice, ajungându-se la un momentat la ideea ca Satana e printre noi. La partea asta am izbucnit în râs. Bine, Lucifer are în acest roman un rol bine definit. Fie că este acceptat sau nu.

"- Unii susţin că Lucifer nu este rău,... că el reprezintă mintea curioasă, gândirea independentă, înseşi lucrurile care cândva ameninţau biserica.
- Aşadar, acum Lucifer nu este rău? Doar că a pus prea multe întrebări?"

Acest fragment extras din capitolul 23 aminteşte foarte mult de imaginea lui Memnoch, Diavolul din Cronicile lui Anne Rice.

Nu mi-au plăcut anumite pasaje mai mult decât ciudate (în lipsa unui cuvânt mai bun), ca de exemplu scena în care Maura se culcă cu un preot şi în timpul actului ea i se adresează Lui: "Am ceea ce tu, Domnul, nu-i poţi da nicicând. Ţi-l iau. Îl cer pentru mine. Hai, cheamă-ţi toţi demonii; nu mă sinchisesc." Sincer, mă aşteptam la orice, dar la asta nu. Şi într-un fel, mi-am dorit ca ea să sufere aceeaşi soartă ca şi victimele descoperite. Mai există desigur şi partea în care un preot violează o tânără frumoasă şi o acuză de vrăjitorie şi, după ce dă naştere unui băiat, este omorâtă, aceste evenimente petrecându-se cu câteva sute de ani înainte.

Subiectul se învârte în jurul expresiei "Peccavi!", provenită din limba latină şi tradusă prin "Am păcătuit!". Fiecare dintre morţi a plătit cu vârf şi îndesat pentru pentru păcatele sale. Sincer, această parte a fost absurdă, mai ales că asasinul avea o problemă cu toată lumea şi era în extaz când prelua controlul asupra victimelor sale. Acest verb apare ca semnătura criminalului şi are drept scop înspăimântarea Clubului Mefisto, o adunare de oameni "speciali" care ştiu ce e moartea (mă rog... asta e o prostie) şi care luptă împotriva creaturilor demonice de pe Pământ.

Cea mai urâtă parte, ca să spun aşa, a fost scena în care Teddy, prima victimă, îşi pierde viaţa, chiar dacă nu se explică acest lucru pe îndelete. Întrebarea din finalul capitolului "De ce te uiţi aşa la mine?" spune totul.

Oricum, cartea este interesantă. Nu pot să spun că nu mi-a făcut plăcere s-o citesc pentru că aş minţi. Păcat că a fost scrisă ca un scenariu de film. Dar nah... se putea şi mai rău. Însă tot coperta rămâne cea mai tare! E superbă!!!!