Avatar

Am promis că voi scrie şi mă ţin de cuvânt.

Deci... săptămâna trecută am hotărât să merg şi eu la cinematograf să vizionez Avatar 3D. Noroc ca R. a avut grija cu o zi înainte să rezerve două locuri, că nu mai pupam noi film vineri după-amiaza. Oricum, după ce plecăm de la şcoală, ne îndreptăm către Iulius, în ideea că luăm repede biletele şi mergem să mâncăm, neştiind când vom ajunge acasă.

După ce am cumpărat biletele, am mai pierdut vremea vreo oră şi ceva prin magazine ca să ne dăm seama că eram deja în întârziere. XD Oricum, ne aprovizionăm repede de film, intrăm în sală şi aşteptăm.

După cum toată lumea ştie, înainte de orice film, spectatorii sunt nevoiţi să urmărească o serie de trailere a filmelor care sunt sau vor fi derulate în cinematograful respectiv. Cel care mă surprins într-un mod mai mult decât plăcut, a fost Aline in Wonderland, în regia lui Tim Burton, care 3D este mai mult decât superb, este GENIAL!!! Abia aştept să apară în cinematografe...

Oricum, revenind la Avatar... sincer, mi-a lăsat o impresie oarecum bună. Nu este un film excepţional, asta e sigur, mai ales că nu ştiu prin ce minune mi-a amintit de Planeta Maimuţelor... mă rog, sunt câteva asemănări. În schimb, pentru efecte, a meritat suma de bani pe care am cheltuit-o în acea după-amiază.

Filmul are destul de multe greşeli, care totuşi nu pot fi chiar la vedere, în sensul că atunci când îl urmăreşti eşti pur şi simplu absorbit în acţiune şi imagini şi nu realizezi micile defecte. Oricum, asta nu-l face un film prost... Faptul că e plin de clişee e cu totul altă poveste.

Deci, avem un tânăr handicapat, care în urma morţii fratelui său, îi ia locul într-un proiect special.Se infiltrează în comunitatea locuitorilor planetei respective, se îndrăgosteşte de fiica şefului, aceasta află mai târziu de aşa zisa lui trădare, deşi el între timp renunţă oarecum la partea sa umană şi se despart. Această poveste de dragoste se arată a fi interzisă, datorită războiului dintre aborigeni şi oameni. Deci... avem o Julieta mare şi albastră şi un Romeo mic şi pricăjit, care duce o viaţă dublă. Oricum, la final mor toţi cei care trebuie să moară, ea se întoarce la el, el descoperind o cale de a rămâne în corpul extraterestru... Finalul era de aşteptat; adică... dacă niciunul dintre ei nu a murit în luptă, clar că vor îmbătrâni împreună. Mă rog... cine a văzut filmul ştie despre ce vorbesc.

Bine, nu spun acum că filmul nu trebuie văzut. Ba din contră. Eu cred că oricine ar trebui să-l vadă, măcar o dată, nu de două ori, nu de zece ori. Serios acum, îşi pierde farmecul a 5-a oară. Şi totuşi, mă cam îndoiesc că la televizor va avea acelaşi impact ca la cinema. Aşa că... vă recomand să daţi o fugă până la cinematograf şi să-l vizionaţi, însă doar 3D.

R. : "Nu suntem în Twilight, dragă!" <- citat din conversaţia în drum spre casă în legătură cu finalul filmului Avatar. Poate că totuşi nu are logică, însă pentru mine şi R. are cu siguranţă! XD XD XD

Vizionare plăcută!